Paula Seling - Ploua infernal

Ploua infernal, 
și noi ne iubeam prin mansarde. 
Prin cerul ferestrei, oval, 
norii curgeau în luna lui Marte. 

Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă. 
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă. 

O să te plouă pe aripi, spuneai, 
ploua cu globuri pe glob și prin vreme. 
Nu-i nimic, iți spuneam, Lorelei, 
mie-mi ploua zborul, cu pene. 

Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia. 
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, 
cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaïa?...