Plugușorul

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare

Ca o taină mare,

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte (bis)

Că astăzi Curata.

Prea Nevinovata

Fecioara Maria

Naşte pe Mesia (bis)

Magii cum zăriră

Steaua şi porniră

Mergând după rază

Pe Hristos să-l vază.

Şi dacă porniră

Îndată-l găsiră

La Dânsul intrară

Şi se închinară (bis)

Cu daruri gătite

Lui Hristos menite

Având fiecare

Bucurie mare (bis)

Care bucurie

Şi aici să fie

De la tinereţe

Până la bătrâneţe (bis)

Aho, aho, copii și frați (Plugușorul)

Aho, aho, copii și frați

Stați puțin și nu mânați,

Lângă boi v-alăturați

Și cuvântul mi-ascultați:

S-a sculat mai an

Bădica Traian

Și-a încălecat

Pe-un căl învățat,

Cu numele de Graur,

Cu șaua de aur,

Cu frâu de mătasă,

Cât vița de groasă.

Și în scări s-a ridicat,

Ca s-aleagă-un loc curat

De arat și semănat.

Și-n curând s-a apucat,

Câmpul neted de arat,

În lungiș

Și-n curmeziș

S-a apucat într-o joi,

C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei

În coadă cudalbei,

În frunte țintăței.

Mânați flăcai: hăi, hăi!

Ziua toată a lucrat,

Brazda neagră a răsturnat

Și prin brazde-a semănat

Grâu mărunt și grâu de vară,

Să dea Domnul să răsară.

Și când lucrul a sfârșit

Iată, mare, s-a stârnit,

Un vânt mare pe pământ

Și ploi multe după vânt,

Pământul de-a răcorit

Și sămânța a-ncolțit

La lună, la săptămână

Își umplu cu aur mâna.

Și se duse ca să vadă

De i-a dat Dumnezeu roadă

Și de-i grâul răsărit

Și de-i spicul aurit.

Mânați flăcăi: hai, hai!

Traian iute s-a întors…

Și din grajd pe loc a scos

Un alt cal mai năzdrăvan,

Cum îi place lui Traian:

Negru ca corbul

Iute ca focul,

De nu-l prindea locul;

Cu potcoave de argint

Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncălecat,

Și oțel a cumpărat

Ca să facă seceri mari

Pentru secerători tari.

Și să facă seceri mici

Pentru copilași voinici.

Și-a strâns fine si vecine

Și vreo trei babe bătrâne,

Care știu rândul la pâne;

Și pe câmp i-a dus

Și pe toți i-a pus,

La lucrul pamântului

În răcoarea vântului.

Ei cu stânga apucau

Și cu dreapta secerau

Și prin lan înaintau

De părea că înotau.

Mânați măi: hăi, hăi!

Alții în urma lor legau

Și clăi mândre ridicau,

Apoi carele-ncărcau

Și pe toate le cărau

În capul pământului,

În bătaia vântului.

Arie pe loc făceau

Și grâul îl treierau;

Căruțele încărcau

Și la moară le porneau.

Și turnau deasupra-n coș

Grâu măruntel de cel roș,

De sub piatră în covată

Curgea făina curată.

Traian mult se bucura,

Zeciuiala morii da

Și voios se înturna.

Iară mândra jupâneasă

Auzea tocmai din casă

Chiotul flăcăilor

Scârțâitul carelor.

Mânați măi: hăi, hăi!

În cămară ea mergea

Și din cui își alegea

Sita mare și cam deasă

Tot ca pânza de mătasă

Și cernea, mare, cernea,

Ninsoare se așternea;

Apoi pâine plămădea

Și-o lăsa până dospea;

Colacei că învârtea

Pe lopată mi-i culca

Și-n cuptor mi-i arunca;

Apoi iară cu lopata,

Rumeni îi scotea și… gata!

Atunci ea-mpărțea vreo cinci,

La flăcăii cei voinici

Și-mpărțea trei colăcei

La copiii mititei.

Mânați măi: hai, hai!

Cum a dat Dumnezeu an,

Holde mândre lui Traian,

Astfel să dea și la voi

Ca s-avem parte și noi.

Să vă fie casa, casă;

Să vă fie masa, masă;

Tot cu mesele întinse

Și făcliile aprinse.

Și la anul să trăiți,

Să vă găsim înfloriți,

Ca merii,

Ca perii,

În mijlocul verii,

Ca toamna cea bogată

De toate-ndestulată.

Aho, aho!

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare

Ca o taină mare

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte

Şi lumii vesteşte

Că astăzi Curata,

Preanevinovata,

Fecioara Maria

Naşte pe Mesia

Naşte pe Mesia

Magii cum zăriră

Steaua şi porniră

Mergând după rază

Pe Hristos să-l vază

Pe Hristos să-l vază

Şi dacă porniră

Îndată-L găsiră

La Dânsul intrară

Şi se închinară

Şi se închinară

Cu daruri gătite

Lui Hristos menite

Ducând fiecare

Bucurie mare

Bucurie mare

Care bucurie

Şi aici să fie

De la tinereţe

Pân-la bătrâneţe

Pân-la bătrâneţe

Noapte de vis

Noapte de vis – timp preasfânt,
toate dorm pe pamânt,
doar doua inimi vegheaza,
Pruncul dulce viseaza
- într-un leagan de cânt.


Noapte de vis – timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând,
pieptu-I varsa iubire
lumii-i da mântuire
- pacea-n ea aducând.


Noapte de vis – timp preasfânt,
pastorasi vin cântând,
îngerii cânta osana,
noua vestesc bucuria:
- Domnul e pe pamânt!

Zurgălăi, zurgălăi

Seara-i de mister

Bradu-i luminat

Ard steluțe-n el

Totu-i minunat!

Roată de copii

Bradu-i la mijloc

Și așteaptă, așteaptă toți

S-audă cioc, cioc, cioc!

Zurgălăi, zurgălăi

Veseli zurgălăi

Se aud de pe drum

Peste munți și văi!

Vine iar și la noi

Moșul blând și bun

Să cântăm, să dansăm

Pentru Moș Crăciun!

Sacul lui cel plin 

Iată s-a golit 

Daruri pentru toți 

Tot ce ne-am dorit 

Anul viitor iarăși va veni 

Dar până atunci tare mult va fi.