Funcțiile sintactice ale cazurilor

I. Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor:

Nominativul

– răspunde la întrebările cine? ce?

– cazul subiectului: Elevul este în clasă.

Genitivul

– răspunde la întrebările al, a, ai ,ale cui?

– cazul atributului substantival: Cartea elevului este pe bancă.

Dativul

– răspunde la întrebarea cui?

– cazul complementului indirect: Profesorul i-a dat elevului o carte.

Acuzativul

– răspunde la întrebarea pe cine?, ce?

– cazul complementului direct: Văd acolo un elev.

Vocativul

– nu îndeplineşte nicio funcţie sintactică în propoziţie

– cazul adresării directe.

II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor:

Nominativul

a. nume predicativ: El este elev.

b. apoziţie: El este Mihai, prietenul meu.

Genitivul

– nume predicativ: Cărţile sunt ale elevului.

Dativul

– apoziţie (foarte rar): I-am dat cartea lui Mihai, prietenului meu.

Acuzativul

a. element predicativ suplimentar: L-a angajat bucătar.

b. complement circumstanţial (foarte rar):

– de loc: Am mers o cale lungă.

– de timp: L-am căutat o zi întreagă.

– de mod: S-a supărat foc.

III. În sfârşit, unele cazuri pot avea anumite funcţii sintactice fiind însoţite de prepoziţii.

Nominativul

– nu este introdus niciodată cu ajutorul prepoziţiilor.

Genitivul

– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor prepoziţionale: asupra, contra, împotriva, înaintea, înapoia, deasupra, în faţa, în mijlocul, în spatele, în vederea, în ciuda, din cauza etc.

– îndeplineşte funcţiile sintactice de:

a. nume predicativ: Popoarele sunt contra tiraniei.

b. complement indirect: Câinele se repezi asupra lupului.

c. complement circumstanţial de loc: Maşina s-a oprit în faţa clădirii.

d. complement circumstanţial de cauză: Din cauza furtunii, nu circulă niciun tren.

Dativul

– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor: datorită, graţie, mulţumită

– îndeplineşte funcţia sintactică de:

– complement instrumental: A reuşit datorită părinţilor.

Acuzativul

– poate fi introdus cu ajutorul prepoziţiilor şi locuţiunilor prepoziţionale: cu, de, despre, din, dinspre, fără, în, între, la, lângă, pe, peste, prin, spre, sub, de la, de pe, de pe la, de sub, de lângă, afară de, în caz de, în loc de, înainte de etc.

– îndeplineşte funcţiile sintactice de:

a. complement direct: Profesorul îl întreabă pe elev tema.

b. nume predicativ: Masa e de brad.

c. atribut: Oamenii de la munte sunt rezistenţi.

d. complemente necircumstanţiale:

– complement indirect: Toţi râd de glumele lui.

– complement de agent: Casa este construită de muncitori.

– complement instrumental: Mama taie pâine cu cuţitul.

– complement sociativ: A plecat la mare împreună cu părinţii.

e. complemente circumstanţiale:

– de loc: Elevul merge la şcoală.

– de timp: Noi vom merge în excursie la vară.

– de cauză: El sare în sus de bucurie.

I. Funcţiile sintactice de bază ale cazurilor sunt:

Subiect – pentru Nominativ

Atribut – pentru Genitiv

Complement direct – pentru Acuzativ

Complement indirect – pentru Dativ

II. Funcţiile sintactice mai puţin frecvente ale cazurilor sunt:

Nume predicativ – pentru Nominativ şi Genitiv

Apoziţie – pentru Nominativ şi Dativ

Element predicativ suplimentar – pentru Acuzativ

Complement circumstanţial (de timp, loc, mod) – pentru Acuzativ

III. Funcţiile sintactice ale cazurilor însoţite de prepoziţii sunt:

Atribut – pentru Genitiv şi Acuzativ

Nume predicativ – pentru Genitiv şi Acuzativ

Complement direct – pentru Acuzativ

Complement indirect – pentru Genitiv

Complemente necircumstanţiale (indirect, de agent, instrumental, sociativ) – pentru Acuzativ

Complemente circumstanţiale (de loc, de timp, de mod, de scop, de cauză etc.) – pentru Acuzativ şi, rar, pentru Genitiv