marți, 28 iunie 2016

Numărul substantivului

Numărul este una dintre categoriile gramaticale în funcţie de care se defineşte substantivul. Cele mai multe substantive au forme pentru ambele numere – singular şi plural – deoarece denumesc obiecte care pot fi numărate – copil – copii, carte – cărţi, om – oameni etc.
Substantivele colective au la forma de singular înteles de plural.
Exemple de substantive colective: banc, stol, clasă, ceată, echipă, cireadă
Observaţie!
Unele substantive colective se formează cu sufixe.
Exemple de substantive colective formate cu sufixe:
- iş: frunzăr;
- ime: mulţime.

Există însă şi substantive defective de număr, adică au forme numai pentru singular sau numai pentru plural.

a) Substantivele care au numai forma de singular (sunt defective de plural) se mai numesc şi singularia tantum.
Exemple de substantive defective de plural:
-        alimente: miere;
-        materii: aur;
-        însuşiri omeneşti: cinste;
-        sporturi: fotbal;
-        obiecte de învaţămant: istorie;
-        epoci istorice: feudalism;
-        religii: creştinism;
-        dreptate, cinste, sete, brumă, nea, linişte, oxigen,  smoală, aur, sânge, unt, lapte, studenţime, ostăşime

b) Substantivele care numai formă de plural (sunt defective de singular) se numesc pluralia tantum (se mai numesc și substantive defective de singular).
Exemple de substantive defective de singular:
-        alimente: icre;
-        părţi ale corpului: şale;
-    pluralităţi: aplauze, ochelari, pantaloni, tăieţei, icre, vapori, rechizite, zori etc.

2 comentarii: