sâmbătă, 31 decembrie 2022

De unde vine expresia „Ete na”?

Vorbitorii nativi ai unei limbi se folosesc mult de expresii. În multe dintre discuții, acestea pot exprima o situație sau un eveniment prin doar două-trei cuvinte. În plus, demonstrează că persoana care a folosit expresia are un limbaj diversificat și poate descrie o stare de fapt prin mai multe modalități. De-a lungul timpului, în limba română au apărut tot felul de sintagme, unele transmise din generație în generație, iar altele împrumutate de la alte culturi și civilizații.

Jocul cu cuvintele reprezintă specialitatea lingviștilor, astfel că expresia „Ete na” a fost analizată pe toate planurile și a fost decretată ca fiind vulgară. O situație ciudată, fiindcă termenul „ete” este o interjecție și poate fi utilizat ca „iată”, iar de cealaltă parte „na” este folosit atunci când vrei să oferi ceva. De exemplu: „Na cana asta cu apă”.

Ce semnifică expresia „Ete na”?

Această sintagmă este folosită, în special, de tineri, însă mai rar, și exprimă o neîncredere într-o situație prezentată. Expresia este sinonimă cu „Ei, na!”, „Pe naiba!”, „Nu mai spune!” și așa mai departe. De exemplu: „Uite câți bani are Claudiu dacă muncește. La care Sorin răspunde: Ete na!”. Cu alte cuvinte expresia transmite faptul că persoana în cauză nu este interesată de situația prezentată și nu vrea să fie bătută la cap cu această idee.

Cum a apărut expresia „Ete na”?

„Na” e prezent în toate limbile balcanice,. Termenul poate fi comparat cu slavo-macedoneanul „ena” (care înseamnă iată sau poftim). Acesta poate fi observat și în limba greacă „Να ένας άνθρωπος”, care se traduce prin „Iată un om!” / „Na un om!”. În limba română însă specialiștii în lingvistică au decretat „na” ca fiind un cuvânt vulgar.

De cealaltă parte, „ete” este un cuvânt pan-indo-european și e identic cu latinescul „ita”. Acesta poate fi comparat cu slavonescul „eto” sau cu englezescul „it”. Surprinzător însă, în limba noastră, în trecut, mediul academic a încercat să scape de limbajul țăranilor și a stabilit că nu este corect să spui „ete”, cu atât mai mult „Ete na”.

duminică, 25 decembrie 2022

Steaua sus răsare




Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte (bis)

Că astăzi Curata.
Prea Nevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia (bis)

Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază.

Şi dacă porniră
Îndată-l găsiră
La Dânsul intrară
Şi se închinară (bis)

Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Având fiecare
Bucurie mare (bis)

Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Până la bătrâneţe (bis)

duminică, 10 aprilie 2022

De unde vine expresia „Tufă de Veneția”?

 Tufă de Veneția este numit un om ignorant, neștiutor, chiar prost în toată regula. Se pare că originea expresiei este strâns legată de vegetaţia oraşului situat în nordul Italiei.

Întrucât Veneția este construită pe apă, iar tufa (nume generic dat plantelor lemnoase – arbuști-, cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină) crește pe uscat, este practic imposibil de văzut o tufă în toată Veneția. În acest oraș, tufele lipsesc cu desăvârșire, la fel ca și creierul persoanei care primește o astfel de caracterizare. De aici vine înțelesul de prost al unui om care este complet lipsit de informații. Cu alte cuvinte, este „Tufă de Veneția”.

=================================================

Curiozități despre Veneția:

  • Chiar dacă orașul are doar canale în loc de străzi, venețienii au șase denumiri distincte care se referă la străzi: rio, calle, fandamenta, campiello sau campo;
  • Orașul a fost construit pe 118 insule unite de 400 de poduri. Anual, Veneția se scufundă cu câțiva centimetri în mare;
  • Gondolele sunt folosite ca mijloc principal de transport în Veneţia începând cu anul 697;
  • Cuvântul „Ciao” are origini veneţiene. Acesta este, de fapt, o prescurtare a expresiei „Sciavo vostro” („Sclavul dumneavoastră”);
  • Orașul Veneția este supranumit „Orașul Măștilor” sau „Regina Adriaticii”;
  • Prima ediție a Carnavalului de la Veneția a avut loc în anul 1162;
  • În anul 1930, dictatorul Benito Mussolini a interzis definitiv Carnavalul de la Veneția. Tradiția a fost reluată în 1979.


  • Există și un film românesc din anul 1977 regizat de către Petre Bokor care este intitulat „Tufă de Veneția”Din distribuție nu lipsesc nume mari precum Octavian Cotescu, Ion Caramitru Florin Piersic, Marin Moraru, Toma Caragiu sau Dem Rădulescu.

De unde vine expresia „a freca menta”?

 Expresia „a freca menta” provine din cultura grecească. Se pare că în urmă cu sute de ani, în Grecia Antică, masa pe care se servea mâncarea era frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut. Obiceiul a pătruns repede în spațiul carpato-danubiano-pontic, întrucât existau multe familii cu rădăcini grecești la noi în țară. Totodată, multe familii de boieri români au adoptat obiceiul repede.

Responsabilitatea de a freca masa cu frunze de mentă le revenea slujitorilor. Aceasta era una dintre cele mai ușoare sarcini, spre deosebire de alte munci mai solicitante din gospodărie, cum ar fi căratul apei sau tăiatul lemnelor. Astfel, frecatul mesei cu mentă era considerată o muncă uşoară, iar cei care încercau să se sustragă de la muncile grele preferau să se ocupe cu asta pentru o vreme îndelungată, chiar dacă nu era necesar să aloce atâta timp acestei sarcini.

De aici și expresia ”a freca menta”, care s-a păstrat până în zilele noastre cu sensul de „a se sustrage de la muncă” sau „a fugi de muncă”. Odată cu trecerea timpului, familiile sus-puse au renunțat la mesele frecate cu mentă. Odată cu apariția fețelor de masă din material textil, acest obicei s-a pierdut. Expresia a rămas, însă, în limbajul colocvial.

Menta este una dintre plantele medicinale răspândite la nivel mondial. Din cele 25-30 de specii existente, șapte sunt în Australia, una în America de Nord și restul în Asia și Europa. Toate speciile de mentă sunt foarte aromate, dar cea mai populară dintre acestea este menta piperată. Numele de mentă vine din substantivul grecesc „míntha”.

Sursă: Internet


De unde vine expresia „Cuiul lui Pepelea”?

 Expresia „Cuiul lui Pepelea” face referire la un motiv ascuns cu ajutorul căruia cineva se amestecă în treburile altcuiva. Se poate spune că scopul final îl reprezintă luarea abuzivă a unui drept, legându-se de un pretext, prin punerea într-o situaţie stânjenitoare a celuilalt.

Pepelea este un personaj din creația populară, care și-a vândut casa moștenită de la părinți, însă și-a păstrat drept de proprietate asupra unui cui din perete. Drept urmare, acesta venea în fiecare zi să își pună căciula în cui, iar după aceea să o ia de acolo.

Bărbatul a ales să își vândă locuința din cauza faptului că era foarte sărac și a obținut o sumă frumoasă de bani de la o persoană bogată din sat. Pepelea a cerut ca un cui dintr-un perete să rămână în proprietatea lui, fiindcă fusese bătut acolo de unul dintre strămoșii săi. Numai că personajul nostru avea un motiv ascuns, el s-a asigurat astfel că are un pretext să vină și să plece din casă când are chef. Într-o zi bărbatul a venit și a agățat în cui o sacoșă plină cu diferite merinde: ceapă, brânză, slănină, usturoi, nişte murături şi n-a mai venit să o ia de acolo. După câteva zile produsele s-au stricat și au început să miroase urât, iar lumea din sat râdea de situația stânjenitoare a noului proprietar. Drept urmare, cumpărătorul nu a mai suportat situația respectivă și s-a mutat într-o altă localitate. În felul acesta Pepelea a rămas și cu banii și cu casa.

Personajul nostru principal provine dintr-un basm din care s-a inspirat şi scriitorul Vasile Alecsandri pentru piesa de teatru „Sânziana şi Pepelea”, unde eroul, după mai multe peripeţii, izbuteşte să se însoare cu o domniţă frumoasă foc, în pofida bogaţilor săi rivali.

Sursa: Internet

sâmbătă, 1 ianuarie 2022

Aho, aho, copii și frați (Plugușorul)




Aho, aho, copii și frați
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați:

S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a încălecat
Pe-un căl învățat,
Cu numele de Graur,
Cu șaua de aur,
Cu frâu de mătasă,
Cât vița de groasă.
Și în scări s-a ridicat,
Ca s-aleagă-un loc curat
De arat și semănat.

Și-n curând s-a apucat,
Câmpul neted de arat,
În lungiș
Și-n curmeziș
S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
În coadă cudalbei,
În frunte țintăței.
Mânați flăcai: hăi, hăi!


Ziua toată a lucrat,
Brazda neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat
Grâu mărunt și grâu de vară,
Să dea Domnul să răsară.
Și când lucrul a sfârșit
Iată, mare, s-a stârnit,
Un vânt mare pe pământ
Și ploi multe după vânt,
Pământul de-a răcorit
Și sămânța a-ncolțit
La lună, la săptămână
Își umplu cu aur mâna.
Și se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Și de-i grâul răsărit
Și de-i spicul aurit.
Mânați flăcăi: hai, hai!


Traian iute s-a întors…
Și din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncălecat,
Și oțel a cumpărat
Ca să facă seceri mari
Pentru secerători tari.
Și să facă seceri mici
Pentru copilași voinici.

Și-a strâns fine si vecine
Și vreo trei babe bătrâne,
Care știu rândul la pâne;
Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus,
La lucrul pamântului
În răcoarea vântului.

Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și prin lan înaintau
De părea că înotau.
Mânați măi: hăi, hăi!

Alții în urma lor legau
Și clăi mândre ridicau,
Apoi carele-ncărcau
Și pe toate le cărau
În capul pământului,
În bătaia vântului.

Arie pe loc făceau
Și grâul îl treierau;
Căruțele încărcau
Și la moară le porneau.
Și turnau deasupra-n coș
Grâu măruntel de cel roș,
De sub piatră în covată
Curgea făina curată.

Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Și voios se înturna.
Iară mândra jupâneasă
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârțâitul carelor.
Mânați măi: hăi, hăi!


În cămară ea mergea
Și din cui își alegea
Sita mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă
Și cernea, mare, cernea,
Ninsoare se așternea;
Apoi pâine plămădea
Și-o lăsa până dospea;

Colacei că învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-i arunca;
Apoi iară cu lopata,
Rumeni îi scotea și… gata!
Atunci ea-mpărțea vreo cinci,
La flăcăii cei voinici
Și-mpărțea trei colăcei
La copiii mititei.
Mânați măi: hai, hai!


Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi.
Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Tot cu mesele întinse
Și făcliile aprinse.
Și la anul să trăiți,
Să vă găsim înfloriți,

Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată
De toate-ndestulată.
Aho, aho!