Tania Turtureanu - Iubește-mă

 

Strofa I:
Unu, doi, trei, patru, stop, ajunge
Hai că nu-i sfârșitul lumii, nu mai plânge
El ba pleacă, ba se întoarce cu iubirea lui cu tot
Tu de la o zi la alta devii un robot.
Unu, doi, trei, patru, stop, ajunge
Ai grijă de tine, fato, că te frânge
Lucrurile-s complicate, nimeni cum n-are să iasă
Te iubesc, hai vorbim mâine, că ajung acasă.

Refren:
Iubește-mă, nu pot să-ți interzic s-o faci,
Iubește-mă, dar când mă vezi, te rog, să taci,
Iubește-mă, la fel de mult cum m-ai trădat
Eu n-am uitat, eu n-am uitat.
Iubește-mă, nu pot să-ți interzic s-o faci,
Iubește-mă, dar când mă vezi, te rog, să taci,
Iubește-mă, la fel de mult cum m-ai trădat
Eu n-am uitat, eu n-am uitat.

Strofa 2:
Unu, doi, trei, patru, stop, ajunge
C-ai avut dreptate, într-o zi te vei convinge
El ba pleacă, ba se întoarce cu iubirea lui cu tot
Oamenii nu se mai schimbă, nu au cum, nu pot.
Unu, doi, trei, patru, stop, ajunge
Cel puternic, prin iertare, va învinge
Toate trec, trece și asta, toate au un rost și știi
Tu ești Phoenix, din cenușă poți să reînvii.

Refren:
Iubește-mă, nu pot să-ți interzic s-o faci,
Iubește-mă, dar când mă vezi, te rog, să taci,
Iubește-mă, la fel de mult cum m-ai trădat
Eu n-am uitat, eu n-am uitat.
Iubește-mă, nu pot să-ți interzic s-o faci,
Iubește-mă, dar când mă vezi, te rog, să taci,
Iubește-mă, la fel de mult cum m-ai trădat
Eu n-am uitat, eu n-am uitat.

Strofa III:
Sunt oameni doar pentru o zi
Și sunt pentru mai multe
Sunt oameni ce pot auzi
Și sunt ce știu să asculte.
Unii vin pentru a pleca,
Alții pentru a-ți curge în vene
E timpul când e timpul doar așa
Nu mai devreme.
Sunt oameni doar pentru o zi
Și sunt pentru mai multe
Sunt oameni ce pot auzi
Și sunt ce știu să asculte.
Unii vin pentru a pleca,
Alții pentru a-ți curge în vene
E timpul când e timpul doar așa
Nici mai târziu, nici mai devreme.

Unu, doi , trei, patru …
Unu, doi , trei, patru …
Unu, doi , trei, patru …
Unu, doi , trei, patru ...

Tania Turtureanu - Ce frumos

 

Taxi - Ca și

Paula Seling - Ploua infernal

Ploua infernal, 
și noi ne iubeam prin mansarde. 
Prin cerul ferestrei, oval, 
norii curgeau în luna lui Marte. 

Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă. 
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă. 

O să te plouă pe aripi, spuneai, 
ploua cu globuri pe glob și prin vreme. 
Nu-i nimic, iți spuneam, Lorelei, 
mie-mi ploua zborul, cu pene. 

Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia. 
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, 
cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaïa?...

Smiley - Oarecare

Versuri:

E ziua în care
Vreau să fiu doar un oarecare,
Să dăruiesc la întâmplare,
Să văd doar fețe zâmbitoare
În jurul meu.

E ziua-n care
Vreau să fiu doar un oarecare,
Să dăruiesc la întâmplare,
Să văd doar fețe zâmbitoare
În jurul meu.

E ziua-n care
Nu scot mașina din parcare.
Astăzi sunt doar un oarecare
Și iubesc pe fiecare
În felul meu.

Mă scuzați, deranjez?
Dacă vă enervez, nu asta intenționez.
Vreau să v-adresez o singură-ntrebare:
Când ați oferit fără vreun motiv o floare?

Asta-i pentru cei ce încă plâng,
Asta-i pentru inimi ce se frâng,
E pentru cei care dau,
Nu contează cât iau și nu le pasă cât strâng.

E ziua-n care
Vreau să fiu doar un oarecare,
Să dăruiesc la întâmplare,
Să văd doar fețe zâmbitoare
În jurul meu.

E ziua-n care
Nu scot mașina din parcare,
Astăzi sunt doar un oarecare
Și iubesc pe fiecare
În felul meu.

Poate-ți par impertinent,
Dar mai degrabă eu mă văd perseverent
Urmându-mi scopu' atent.
Mai am o-ntrebare pentru fiecare:
Aveți vreo așteptare atunci când oferiți o floare?

Asta-i pentru cei ce încă plâng,
Asta-i pentru inimi ce se frâng,
E pentru cei care dau,
Nu contează cât iau și nu le pasă cât strâng.

E ziua-n care
Vreau să fiu doar un oarecare,
Să dăruiesc la întâmplare,
Să văd doar fețe zâmbitoare
În jurul meu.

E ziua-n care
Nu scot mașina din parcare.
Astăzi sunt doar un oarecare
Și iubesc pe fiecare
În felul meu.

Asta-i pentru cei ce încă plâng,
Asta-i pentru inimi ce se frâng,
E pentru cei care dau,
Nu contează cât iau și nu le pasă cât strâng.

E ziua-n care
Vreau să fiu doar un oarecare,
Să dăruiesc la întâmplare,
Să văd doar fețe zâmbitoare
În jurul meu.

E ziua-n care
Nu scot mașina din parcare.
Astăzi sunt doar un oarecare
Și iubesc pe fiecare
În felul meu.

Delia feat. Uddi - Ipotecat

Tu erai tot și mi-ai luat tot când ai plecat
Asta e furt, asta e furt calificat
Tu m-ai lăsat cu sufletul ipotecat
O să te caut, o să te caut c-un avocat.

Bridge:
Eram ca doi copii când ne iubeam
Și-acum tu vinzi iubirea gram cu gram,
Dar va veni o zi
Și-o să te prindă, să știi!

Chorus x 2:
Viața le-mparte mereu așa,
Totul se-ntoarce asupra ta,
Poți fugi, dar nu te poți ascunde
Soarta te găsește oriunde.

II.
Un vis frumos, un vis frumos credeam că ești,
Dar tu erai, tu erai zmeul din povești. (Nu)
Nici nu mai știu, nu mai știu dacă m-ai iubit,
Acuma știu, barbatul meu e un bandit.

Bridge:
Eram ca doi copii când ne iubeam
Și-acum tu vinzi iubirea gram cu gram,
Dar va veni o zi
Și-o să te prindă, să știi!

UDDI:
Tu și eu, noi eram ca doi copii,
Ne lăsam duși de vocea inimii, dar
Iubirea ta nu-i lucru gratuit,
Arde mai repede ca un cui mic.

Tu și eu, împreună, amândoi
Împărțeam, împărțeam soarele-n doi,
După un timp, baby, te-ai lăcomit
Fără niciun regret m-ai jefuit.

Chorus x 3:
Viața le-mparte mereu așa,
Totul se-ntoarce asupra ta,
Poți fugi, dar nu te poți ascunde
Soarta te găsește oriunde.

2x
Poți fugi, dar nu te poți ascunde
Soarta te găsește oriunde.

Voltaj - De la capăt

Muzica si versuri: Voltaj & Deepside Deejays
Producator: Voltz Media / Cat Music

Cântec de-ar fi viața mea
Vesel, trist, tot l-aș cânta
Nu aș rata nicio notă
Râu de-ar fi l-aș înota
Pân’ la mare l-aș urma
Nu m-aș opri niciodată
Știi că
Viața n-are buton de rewind să
Poți să intorci ce-ai pierdut
Nu poți nici să o pui pe pauză
Când nu știi ce-i de făcut

Dacă mâine noaptea n-ar mai avea vreo stea
Daca întruna vântul spre mine ar sufla
Tu ai fi motivul, tu ai fi motivul să pot
Să pot s-o iau de la capăt
Dacă mâine cerul ar fi prea plin de nori
Dacă nicio rază nu m-ar atinge-n zori
Tu ai fi motivul, tu ai fi motivul să pot
Să pot s-o iau de la capăt

Inima-i ca un cocor
Spre țări calde pleacă-n zbor
Atunci când e-n suflet iarnă
Poate nu le va găsi
Poate se va prăbuși
Dar nu renunța vreodată
Să știi
Aș zbura chiar si-o noapte-ntreagă
Spre zorii-n care ai fi tu
Ploile n-ar putea să-nțeleagă
De ce nu cad când sunt tot ud

Deșteaptă-te, române!

 Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

      În care te-adânciră barbarii de tirani!
      Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
      La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
   
      Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
      Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
      Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
      Triumfător în lupte, un nume de Traian!
   
      Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
      Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
      Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
      Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
   
      Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
      Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
      Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
      "Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
   
      Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
      Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
      Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
      Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
   
      O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
      Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
      Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
      În astfel de pericul s-ar face vânzători!
   
      De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
      Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
      Când patria sau mama, cu inima duioasă,
      Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
   
      N-ajunse iataganul barbarei semilune,
      A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
      Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
      Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
   
      N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
      Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
      Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
      Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
   
      Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
      Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
      Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
      Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
   
      Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
      Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
      Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
      Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

 Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
      

    Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică. 

      

      

      Poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul "Deşteaptă-te, române!", câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine. Începând din 1848, "Deşteaptă-te, române!" a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.

      

      Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. 

      

      Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.

      

      Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze.

      

      Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.

      

      Pe lângă acest imn, românii mai au "Hora Unirii", scris în 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859) şi, în general, în toate ocaziile când românii aspiră la uniune şi armonie. "Hora Unirii" este cântat pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneşte întreaga adunare. Dansul în cerc (hora) este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea şi dorinţa românilor de a trăi laolaltă.

Sursa: http://presidency.ro/?_RID=htm&id=13&exp2=ro