Numărul este una dintre categoriile gramaticale în funcţie de
care se defineşte substantivul. Cele mai multe substantive au forme pentru
ambele numere – singular şi plural – deoarece denumesc obiecte care pot fi
numărate – copil – copii, carte – cărţi, om – oameni etc.
Substantivele
colective au la forma de singular înteles de plural.
Exemple de
substantive colective: banc, stol, clasă, ceată, echipă, cireadă
Observaţie!
Unele substantive
colective se formează cu sufixe.
Exemple de
substantive colective formate cu sufixe:
- iş: frunzăriş;
- ime: mulţime.
Există
însă şi substantive defective de număr, adică au forme numai pentru
singular sau numai pentru plural.
a)
Substantivele care au numai forma de singular (sunt defective de plural) se mai
numesc şi singularia tantum.
Exemple de substantive defective de plural:
-
alimente: miere;
-
materii: aur;
-
însuşiri omeneşti: cinste;
-
sporturi: fotbal;
-
obiecte de învaţămant: istorie;
-
epoci istorice: feudalism;
-
religii: creştinism;
-
dreptate, cinste, sete, brumă, nea,
linişte, oxigen, smoală, aur, sânge,
unt, lapte, studenţime, ostăşime
b)
Substantivele care numai formă de plural (sunt defective de singular) se numesc
pluralia
tantum (se mai numesc și substantive defective de singular).
Exemple de substantive defective de singular:
-
alimente: icre;
-
părţi ale corpului: şale;
- pluralităţi: aplauze, ochelari,
pantaloni, tăieţei, icre, vapori, rechizite, zori etc.
