În ceea ce privește genului, particularitatea limbii
române, în comparaţie cu celelalte limbi romanice, constă în existenţa a trei
genuri (nu două, ca în franceză, spaniolă, italiană etc.) – masculin, feminin
şi neutru. Dacă majoritatea substantivelor sunt mobile, au o formă pentru
masculin şi alta pentru feminin, există şi o categorie de substantive epicene, cu o
singură formă pentru masculin şi feminin.
Exemple: cioară, cămila, gândac, fluture, maimuţă, şobolan,
elefant, vultur, dihor, veveriţă etc. Forme precum cioroi, maimuțoi, cămiloi,
veverițoi etc. sunt colocviale (neliterare) și au evidente conotații ironice.
