Castelul Cantacuzino

Castelul Cantacuzino, situat in cartierul Zamora al orașului Busteni, a fost clădit în anul 1911 în parcul al cărui proprietar a fost Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis „Nababu'” datorită averii sale impresionante. Castelul este înconjurat de cascade, grote și fântâni arteziene și este în topul primelor castele din România, din punct de vedere arhitectural.

Impresionant din punct de vedere al gabaritului, castelul Cantacuzino se compară cu alte edificii realizate în stilul neobrâncovenesc, cum ar fi Palatul Patriarhal, complexul Peleș din Sinaia și cel de la Cotroceni.

Repertoriul decorativ nu face altceva decât să sublinieze caracterul unic al edificiului, scos în evidență de blazonul familiei Cantacuzino, precum și de cele aparținând familiilor înrudite cu aceasta, pictate în sala de recepție alături de fresca celor mai iluștri membri ai ramurii muntenești a boierilor Cantacuzino.

Pe frontispiciul castelului stă scris: Eu Gheorghe Gr. Cantacuzino, cu soția mea Ecaterina, născută Baleanu, clădit-am acest castel întru amintirea străbunilor și pentru adăpostul urmasilior”.

***

Castelul Cantacuzino este deschis publicului pentru vizită  din vara anului 2010 și găzduiește evenimente culturale și private. 

Desen: Marius Ene

Sursă: Internet

Castelul Peleș

Situat pe valea pârâului Peleș, în locul numit Pietrele Arse, Castelul Peleș,
cea mai cunoscută reședință regală din România, a fost construit între 1875 și 1883 când a avut loc inaugurarea oficială.

Se spune că prin 1866, prin august, Carol I a sosit în zonă, și a înnoptat la mănăstirea din Podul Neagului (dupa cum era cunoscuta la vremea respectiva Sinaia). Peisajul sălbatic și pitoresc l-a atras așa de mult încât a hotărât că trebuie să pună aici piatra de temelie a unui castel. Și astfel, în 1972 a cumpărat terenul dupa care l-a angajat pe arhitectul german Wilhelm Doderer să realizeze planurile construcției. De aceea, din punctul de vedere al arhitecturii exterioare, elementele principale sunt specifice stilului neorenașterii germane.

Practic, lucrările au început în 1873, dar piatra de temelie a castelului a fost pusă în 1875. Dupa inaugurarea oficiala din 1883, au urmat planuri de dezvoltare, forma actuală a construcției fiind finalizată în 1914. Este vorba în special de câteva clădiri care au fost anexate, cum ar fi: Camerele Gardianului, Economatul, Foișorul  (casa de vânătoare), Grajdurile Regale și Centrala Electrică. În tot acest tip au lucrat peste 300 de meșteri, aduși din toată lumea.

Între 1889 și 1903, arhitectul Karel Liman, care se ocupa de lucrări, va realiza și Pelișorul, o replică modernă și la scară redusă a clădirii mari, reședinta viitorului rege Ferdinand I al României și a Reginei Maria. De altfel, cuplul regal a locuit o perioadă și la Foișor, clădire devastată de un incendiu și reconstruită apoi în 1933. Un calcul sumar arată că între 1875 și 1914 s-au cheltuit la Peleș peste 16 milioane de lei-aur.

***

După Castelul Bran, Peleșul este considerat al doilea muzeu din țară căutat de turiști. Numai în anul 2009 i-au trecut pragul peste 300.000 de vizitatori din țară, dar și din USA, Australia, Japonia și Noua Zeelandă. Importanța Castelului este dată și de măsurile de securitate existente: pază militară, supraveghetori și camere video.
În 2007, în luna martie, guvernul român a restituit Casei Regale Castelele Peleș și Pelișor, împreună cu terenurile aferente. Apoi, potrivit unui memorandum semnat de reprezentanții Casei Regale și ai guvernului, Peleșul și Palatului Foișor vor rămâne „în perpetuitate”, ca muzeu, statului român.

Desen: Marius Ene

Sursă: Internet

Castelul Bran

Castelul Bran, situat între Munții Bucegi și Piatra Craiului, la 30 de km de Brașov, este singurul punct turistic care atrage sute de mii de turisti datorită unei legende: Legenda Contelui Dracula, deși izvoarele istorice spun că Vlad Țepeș ar fi trecut pe aici o singură dată, în drum spre Brașov. Inițial Castelul Bran (în limba slavă «brana» înseamna «poartă») a fost o fortăreață cunoscută sub numele de Dietrichstein, construită de Ordinul Cavalerilor Teutoni în anul 1212, ce a fost cucerită de sași spre sfârșitul secolului al XIII-lea.

Prima atestare documentară este din 1377 când brașovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortărețe. Apoi, între 1419-1424 a intrat în posesia lui Sigismund.

La sfârșitul secolului al XV-lea a fost subordonată comitetului secuilor și sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei.

La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a României Mari, în semn de recunoștință din partea orașului Brașov pentru contribuția la Unirea cea mare de la 1918. Imediat dupa aceasta, timp de 7 ani, Castelul a intrat într-o perioadă de restaurare, sub conducerea arhitectului Curții Regale, Carol Liman. Acesta a conceput ansamblul ca o reședință de vară. Tot în această perioadă a fost construită și Casa de ceai. În timpul acestor lucrări, Castelul a fost dotat cu apă curentă de la o fântână săpată în stâncă, adâncă de 57 de metri și iluminat de la o uzină electrică cu turbină. De la această uzină au fost apoi electrificate, în 1932, satele Bran, Simon și Moeciu. Apoi, în 1938, Regina Maria a lăsat Castelul Bran drept moștenire Principesei Ileana, care l-a stăpânit până în 1948.

***

De la 1 iunie 2009, Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg, când avocații Casei de Habsburg și conducerea muzeului au semnat procesele verbale de predare-primire a castelului. Nepot al Reginei Maria și fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobândit Castelul Bran la aproape șase decenii dupa ce familia sa a fost forțată de regimul comunist să părăsească țara, pe când el avea doar zece ani.

Desen: Marius Ene

Sursă: Internet

Castelul Corvinilor

Ridicat în secolul al XV-lea, Castelul Corvinilor reprezintă una din cele mai frumoase și bine conservate construcții de acest gen din epoca medievală, fiind cea mai vestită proprietate a lui Iancu de Hunedoara. Accesul în castel se face pe un pod de lemn, susținut pe 4 piloni masivi de piatră, plasați în albia pârâului Zlaști.

Iancu de Hunedoara a fost cel care i-a oprit pe turci la Belgrad, în avântul lor spre Europa, prin statele balcanice, dupa cucerirea Constantinopolului in 1456. Nu se mai prea știe că, printr-o decizie a Vaticanului, și azi mai bat clopotele în bisericile catolice, la miez de zi, în cinstea acelei victorii.

***

Monumentul Castelul Corvinilor are un farmec aparte datorat stilurilor de construcție diverse, a prezenței unor inovații în plan militar, precum și a vieții tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani. Această construcție a suferit de-a lungul timpului numeroase modificări devenind în timpul lui Iancu o somptuoasă locuință nu numai un punct strategic. Biserica catolică din curtea interioară a castelului a fost la început o biserică ortodoxă fiind trecută la catolicism din motive politice.

Desen: Marius Ene

Sursă: Internet