De-a lungul istoriei, românii au inventat numeroase expresii şi locuțiuni care exprimă diferite situații întâlnite în viață. Unele dintre ele sunt greu de imaginat sau transpus în realitate. Cu siguranță, expresia referitoare la „banii gheață” a fost folosită intens în trecut și este destul de ciudat să ne imaginăm cum ar arăta niște bani răcoritori.
În
DEX, a cere cuiva bani gheață înseamnă
a cere bani numerar, bani lichizi. Această sintagmă ar fi luat naștere la sate,
acolo unde se organizau târguri. Ciobanii foloseau adesea o altă expresia
similară și anume „a închega ceva”. Potrivit lingvistei Iulia Mărgărit, cel
care avea un cheag avea numerar pus deoparte.
De asemenea, aceasta
susține că în scrierile din perioada secolelor XVII-XIX întâlnim expresia „bani
gata” sau „bani toți”, dar și o formă unită „bani toți gata”. Ulterior,
printr-o întâmplare, românii au ajuns la varianta „înghețată” a banilor.
În zilele noastre, rar
auzim pe cineva că plătește cu „bani gheață”, adică numerar disponibil imediat,
prin urmare „cash”. În limba franceză, există varianta „argent liquide” care în
mod surprinzător își are originile în limba italiană. În secolul al XV-lea,
expresia semnifica proprietate liberă de datorii, proprietate disponibilă,
transferabilă imediat și, prin urmare, putând curge ușor, adică „liquido”.
La acea vreme se referea,
în principal, la terenuri sau case, apoi prin extensie, cuvântul „lichid”
aplicat în Franța numerarului care putea face obiectul unor tranzacții cât mai
rapide, fără intermediari sau verificări. În limbajul economic actual,
companiile, pentru a-și evoca capacitatea de a-și putea plăti datoriile,
vorbesc de „lichiditate”.
Așadar, în Franța se poate plăti cu „argent liquide”, în țările anglo-saxone „cash”, în Spania „paga con dinero contante y sonante”, adică „bani gheață” în limba română.
