Plugușorul

Tania Turtureanu - Iubește-mă

 

Strofa I:
Unu, doi, trei, patru, stop, ajunge
Hai că nu-i sfârșitul lumii, nu mai plânge
El ba pleacă, ba se întoarce cu iubirea lui cu tot
Tu de la o zi la alta devii un robot.
Unu, doi, trei, patru, stop, ajunge
Ai grijă de tine, fato, că te frânge
Lucrurile-s complicate, nimeni cum n-are să iasă
Te iubesc, hai vorbim mâine, că ajung acasă.

Refren:
Iubește-mă, nu pot să-ți interzic s-o faci,
Iubește-mă, dar când mă vezi, te rog, să taci,
Iubește-mă, la fel de mult cum m-ai trădat
Eu n-am uitat, eu n-am uitat.
Iubește-mă, nu pot să-ți interzic s-o faci,
Iubește-mă, dar când mă vezi, te rog, să taci,
Iubește-mă, la fel de mult cum m-ai trădat
Eu n-am uitat, eu n-am uitat.

Strofa 2:
Unu, doi, trei, patru, stop, ajunge
C-ai avut dreptate, într-o zi te vei convinge
El ba pleacă, ba se întoarce cu iubirea lui cu tot
Oamenii nu se mai schimbă, nu au cum, nu pot.
Unu, doi, trei, patru, stop, ajunge
Cel puternic, prin iertare, va învinge
Toate trec, trece și asta, toate au un rost și știi
Tu ești Phoenix, din cenușă poți să reînvii.

Refren:
Iubește-mă, nu pot să-ți interzic s-o faci,
Iubește-mă, dar când mă vezi, te rog, să taci,
Iubește-mă, la fel de mult cum m-ai trădat
Eu n-am uitat, eu n-am uitat.
Iubește-mă, nu pot să-ți interzic s-o faci,
Iubește-mă, dar când mă vezi, te rog, să taci,
Iubește-mă, la fel de mult cum m-ai trădat
Eu n-am uitat, eu n-am uitat.

Strofa III:
Sunt oameni doar pentru o zi
Și sunt pentru mai multe
Sunt oameni ce pot auzi
Și sunt ce știu să asculte.
Unii vin pentru a pleca,
Alții pentru a-ți curge în vene
E timpul când e timpul doar așa
Nu mai devreme.
Sunt oameni doar pentru o zi
Și sunt pentru mai multe
Sunt oameni ce pot auzi
Și sunt ce știu să asculte.
Unii vin pentru a pleca,
Alții pentru a-ți curge în vene
E timpul când e timpul doar așa
Nici mai târziu, nici mai devreme.

Unu, doi , trei, patru …
Unu, doi , trei, patru …
Unu, doi , trei, patru …
Unu, doi , trei, patru ...

Tania Turtureanu - Ce frumos

 

De unde vine expresia „bani gheață” ?

De-a lungul istoriei, românii au inventat numeroase expresii şi locuțiuni care exprimă diferite situații întâlnite în viață. Unele dintre ele sunt greu de imaginat sau transpus în realitate. Cu siguranță, expresia referitoare la „banii gheață” a fost folosită intens în trecut și este destul de ciudat să ne imaginăm cum ar arăta niște bani răcoritori.

În DEX, a cere cuiva bani gheață înseamnă a cere bani numerar, bani lichizi. Această sintagmă ar fi luat naștere la sate, acolo unde se organizau târguri. Ciobanii foloseau adesea o altă expresia similară și anume „a închega ceva”. Potrivit lingvistei Iulia Mărgărit, cel care avea un cheag avea numerar pus deoparte.

De asemenea, aceasta susține că în scrierile din perioada secolelor XVII-XIX întâlnim expresia „bani gata” sau „bani toți”, dar și o formă unită „bani toți gata”. Ulterior, printr-o întâmplare, românii au ajuns la varianta „înghețată” a banilor.

În zilele noastre, rar auzim pe cineva că plătește cu „bani gheață”, adică numerar disponibil imediat, prin urmare „cash”. În limba franceză, există varianta „argent liquide” care în mod surprinzător își are originile în limba italiană. În secolul al XV-lea, expresia semnifica proprietate liberă de datorii, proprietate disponibilă, transferabilă imediat și, prin urmare, putând curge ușor, adică „liquido”.

La acea vreme se referea, în principal, la terenuri sau case, apoi prin extensie, cuvântul „lichid” aplicat în Franța numerarului care putea face obiectul unor tranzacții cât mai rapide, fără intermediari sau verificări. În limbajul economic actual, companiile, pentru a-și evoca capacitatea de a-și putea plăti datoriile, vorbesc de „lichiditate”.

Așadar, în Franța se poate plăti cu „argent liquide”, în țările anglo-saxone „cash”, în Spania „paga con dinero contante y sonante”, adică „bani gheață” în limba română.

De unde vine expresia „Ete na”?

Vorbitorii nativi ai unei limbi se folosesc mult de expresii. În multe dintre discuții, acestea pot exprima o situație sau un eveniment prin doar două-trei cuvinte. În plus, demonstrează că persoana care a folosit expresia are un limbaj diversificat și poate descrie o stare de fapt prin mai multe modalități. De-a lungul timpului, în limba română au apărut tot felul de sintagme, unele transmise din generație în generație, iar altele împrumutate de la alte culturi și civilizații.

Jocul cu cuvintele reprezintă specialitatea lingviștilor, astfel că expresia „Ete na” a fost analizată pe toate planurile și a fost decretată ca fiind vulgară. O situație ciudată, fiindcă termenul „ete” este o interjecție și poate fi utilizat ca „iată”, iar de cealaltă parte „na” este folosit atunci când vrei să oferi ceva. De exemplu: „Na cana asta cu apă”.

Ce semnifică expresia „Ete na”?

Această sintagmă este folosită, în special, de tineri, însă mai rar, și exprimă o neîncredere într-o situație prezentată. Expresia este sinonimă cu „Ei, na!”, „Pe naiba!”, „Nu mai spune!” și așa mai departe. De exemplu: „Uite câți bani are Claudiu dacă muncește. La care Sorin răspunde: Ete na!”. Cu alte cuvinte expresia transmite faptul că persoana în cauză nu este interesată de situația prezentată și nu vrea să fie bătută la cap cu această idee.

Cum a apărut expresia „Ete na”?

„Na” e prezent în toate limbile balcanice,. Termenul poate fi comparat cu slavo-macedoneanul „ena” (care înseamnă iată sau poftim). Acesta poate fi observat și în limba greacă „Να ένας άνθρωπος”, care se traduce prin „Iată un om!” / „Na un om!”. În limba română însă specialiștii în lingvistică au decretat „na” ca fiind un cuvânt vulgar.

De cealaltă parte, „ete” este un cuvânt pan-indo-european și e identic cu latinescul „ita”. Acesta poate fi comparat cu slavonescul „eto” sau cu englezescul „it”. Surprinzător însă, în limba noastră, în trecut, mediul academic a încercat să scape de limbajul țăranilor și a stabilit că nu este corect să spui „ete”, cu atât mai mult „Ete na”.

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare

Ca o taină mare,

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte (bis)

Că astăzi Curata.

Prea Nevinovata

Fecioara Maria

Naşte pe Mesia (bis)

Magii cum zăriră

Steaua şi porniră

Mergând după rază

Pe Hristos să-l vază.

Şi dacă porniră

Îndată-l găsiră

La Dânsul intrară

Şi se închinară (bis)

Cu daruri gătite

Lui Hristos menite

Având fiecare

Bucurie mare (bis)

Care bucurie

Şi aici să fie

De la tinereţe

Până la bătrâneţe (bis)

De unde vine expresia „Tufă de Veneția”?

 Tufă de Veneția este numit un om ignorant, neștiutor, chiar prost în toată regula. Se pare că originea expresiei este strâns legată de vegetaţia oraşului situat în nordul Italiei.

Întrucât Veneția este construită pe apă, iar tufa (nume generic dat plantelor lemnoase – arbuști-, cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină) crește pe uscat, este practic imposibil de văzut o tufă în toată Veneția. În acest oraș, tufele lipsesc cu desăvârșire, la fel ca și creierul persoanei care primește o astfel de caracterizare. De aici vine înțelesul de prost al unui om care este complet lipsit de informații. Cu alte cuvinte, este „Tufă de Veneția”.

=================================================

Curiozități despre Veneția:

• Chiar dacă orașul are doar canale în loc de străzi, venețienii au șase denumiri distincte care se referă la străzi: rio, calle, fandamenta, campiello sau campo;
• Orașul a fost construit pe 118 insule unite de 400 de poduri. Anual, Veneția se scufundă cu câțiva centimetri în mare;
• Gondolele sunt folosite ca mijloc principal de transport în Veneţia începând cu anul 697;
• Cuvântul „Ciao” are origini veneţiene. Acesta este, de fapt, o prescurtare a expresiei „Sciavo vostro” („Sclavul dumneavoastră”);
• Orașul Veneția este supranumit „Orașul Măștilor” sau „Regina Adriaticii”;
• Prima ediție a Carnavalului de la Veneția a avut loc în anul 1162;
• În anul 1930, dictatorul Benito Mussolini a interzis definitiv Carnavalul de la Veneția. Tradiția a fost reluată în 1979.
  
  
  
  
  
• Există și un film românesc din anul 1977 regizat de către Petre Bokor care este intitulat „Tufă de Veneția”. Din distribuție nu lipsesc nume mari precum Octavian Cotescu, Ion Caramitru Florin Piersic, Marin Moraru, Toma Caragiu sau Dem Rădulescu.

De unde vine expresia „a freca menta”?

 Expresia „a freca menta” provine din cultura grecească. Se pare că în urmă cu sute de ani, în Grecia Antică, masa pe care se servea mâncarea era frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut. Obiceiul a pătruns repede în spațiul carpato-danubiano-pontic, întrucât existau multe familii cu rădăcini grecești la noi în țară. Totodată, multe familii de boieri români au adoptat obiceiul repede.

Responsabilitatea de a freca masa cu frunze de mentă le revenea slujitorilor. Aceasta era una dintre cele mai ușoare sarcini, spre deosebire de alte munci mai solicitante din gospodărie, cum ar fi căratul apei sau tăiatul lemnelor. Astfel, frecatul mesei cu mentă era considerată o muncă uşoară, iar cei care încercau să se sustragă de la muncile grele preferau să se ocupe cu asta pentru o vreme îndelungată, chiar dacă nu era necesar să aloce atâta timp acestei sarcini.

De aici și expresia ”a freca menta”, care s-a păstrat până în zilele noastre cu sensul de „a se sustrage de la muncă” sau „a fugi de muncă”. Odată cu trecerea timpului, familiile sus-puse au renunțat la mesele frecate cu mentă. Odată cu apariția fețelor de masă din material textil, acest obicei s-a pierdut. Expresia a rămas, însă, în limbajul colocvial.

Menta este una dintre plantele medicinale răspândite la nivel mondial. Din cele 25-30 de specii existente, șapte sunt în Australia, una în America de Nord și restul în Asia și Europa. Toate speciile de mentă sunt foarte aromate, dar cea mai populară dintre acestea este menta piperată. Numele de mentă vine din substantivul grecesc „míntha”.

Sursă: Internet

De unde vine expresia „Cuiul lui Pepelea”?

 Expresia „Cuiul lui Pepelea” face referire la un motiv ascuns cu ajutorul căruia cineva se amestecă în treburile altcuiva. Se poate spune că scopul final îl reprezintă luarea abuzivă a unui drept, legându-se de un pretext, prin punerea într-o situaţie stânjenitoare a celuilalt.

Pepelea este un personaj din creația populară, care și-a vândut casa moștenită de la părinți, însă și-a păstrat drept de proprietate asupra unui cui din perete. Drept urmare, acesta venea în fiecare zi să își pună căciula în cui, iar după aceea să o ia de acolo.

Bărbatul a ales să își vândă locuința din cauza faptului că era foarte sărac și a obținut o sumă frumoasă de bani de la o persoană bogată din sat. Pepelea a cerut ca un cui dintr-un perete să rămână în proprietatea lui, fiindcă fusese bătut acolo de unul dintre strămoșii săi. Numai că personajul nostru avea un motiv ascuns, el s-a asigurat astfel că are un pretext să vină și să plece din casă când are chef. Într-o zi bărbatul a venit și a agățat în cui o sacoșă plină cu diferite merinde: ceapă, brânză, slănină, usturoi, nişte murături şi n-a mai venit să o ia de acolo. După câteva zile produsele s-au stricat și au început să miroase urât, iar lumea din sat râdea de situația stânjenitoare a noului proprietar. Drept urmare, cumpărătorul nu a mai suportat situația respectivă și s-a mutat într-o altă localitate. În felul acesta Pepelea a rămas și cu banii și cu casa.

Personajul nostru principal provine dintr-un basm din care s-a inspirat şi scriitorul Vasile Alecsandri pentru piesa de teatru „Sânziana şi Pepelea”, unde eroul, după mai multe peripeţii, izbuteşte să se însoare cu o domniţă frumoasă foc, în pofida bogaţilor săi rivali.

Sursa: Internet

Aho, aho, copii și frați (Plugușorul)

Aho, aho, copii și frați

Stați puțin și nu mânați,

Lângă boi v-alăturați

Și cuvântul mi-ascultați:

S-a sculat mai an

Bădica Traian

Și-a încălecat

Pe-un căl învățat,

Cu numele de Graur,

Cu șaua de aur,

Cu frâu de mătasă,

Cât vița de groasă.

Și în scări s-a ridicat,

Ca s-aleagă-un loc curat

De arat și semănat.

Și-n curând s-a apucat,

Câmpul neted de arat,

În lungiș

Și-n curmeziș

S-a apucat într-o joi,

C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei

În coadă cudalbei,

În frunte țintăței.

Mânați flăcai: hăi, hăi!

Ziua toată a lucrat,

Brazda neagră a răsturnat

Și prin brazde-a semănat

Grâu mărunt și grâu de vară,

Să dea Domnul să răsară.

Și când lucrul a sfârșit

Iată, mare, s-a stârnit,

Un vânt mare pe pământ

Și ploi multe după vânt,

Pământul de-a răcorit

Și sămânța a-ncolțit

La lună, la săptămână

Își umplu cu aur mâna.

Și se duse ca să vadă

De i-a dat Dumnezeu roadă

Și de-i grâul răsărit

Și de-i spicul aurit.

Mânați flăcăi: hai, hai!

Traian iute s-a întors…

Și din grajd pe loc a scos

Un alt cal mai năzdrăvan,

Cum îi place lui Traian:

Negru ca corbul

Iute ca focul,

De nu-l prindea locul;

Cu potcoave de argint

Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncălecat,

Și oțel a cumpărat

Ca să facă seceri mari

Pentru secerători tari.

Și să facă seceri mici

Pentru copilași voinici.

Și-a strâns fine si vecine

Și vreo trei babe bătrâne,

Care știu rândul la pâne;

Și pe câmp i-a dus

Și pe toți i-a pus,

La lucrul pamântului

În răcoarea vântului.

Ei cu stânga apucau

Și cu dreapta secerau

Și prin lan înaintau

De părea că înotau.

Mânați măi: hăi, hăi!

Alții în urma lor legau

Și clăi mândre ridicau,

Apoi carele-ncărcau

Și pe toate le cărau

În capul pământului,

În bătaia vântului.

Arie pe loc făceau

Și grâul îl treierau;

Căruțele încărcau

Și la moară le porneau.

Și turnau deasupra-n coș

Grâu măruntel de cel roș,

De sub piatră în covată

Curgea făina curată.

Traian mult se bucura,

Zeciuiala morii da

Și voios se înturna.

Iară mândra jupâneasă

Auzea tocmai din casă

Chiotul flăcăilor

Scârțâitul carelor.

Mânați măi: hăi, hăi!

În cămară ea mergea

Și din cui își alegea

Sita mare și cam deasă

Tot ca pânza de mătasă

Și cernea, mare, cernea,

Ninsoare se așternea;

Apoi pâine plămădea

Și-o lăsa până dospea;

Colacei că învârtea

Pe lopată mi-i culca

Și-n cuptor mi-i arunca;

Apoi iară cu lopata,

Rumeni îi scotea și… gata!

Atunci ea-mpărțea vreo cinci,

La flăcăii cei voinici

Și-mpărțea trei colăcei

La copiii mititei.

Mânați măi: hai, hai!

Cum a dat Dumnezeu an,

Holde mândre lui Traian,

Astfel să dea și la voi

Ca s-avem parte și noi.

Să vă fie casa, casă;

Să vă fie masa, masă;

Tot cu mesele întinse

Și făcliile aprinse.

Și la anul să trăiți,

Să vă găsim înfloriți,

Ca merii,

Ca perii,

În mijlocul verii,

Ca toamna cea bogată

De toate-ndestulată.

Aho, aho!

Pronumele și adjectivul pronominal posesiv

Adjectivul pronominal de întărire

 

Taxi - Ca și

Expresii românești amuzante

Ca baba și mitraliera (a person object being massively unsuitable for the job in hand)

A se arunca precum broasca în beton (jumping the gun)

A se uită ca pisica în calendar (looking at someone confused) 

A umbla cu cioara vopsită (pulling the wool over someone’s eyes (blantantly)) 

 Televizorul are purici (There’s static on the TV)

 A face din țânțar armăsar (making a mountain out of a molehill)

 Și-a dat cu tesla-n testicule (shooting yourself in the foot)

 A plimba ursul (go away and leave me in peace)

 A dispărea ca măgarul în ceață (disappearing when you’re most needed)

A avea pitici pe creier (being or saying something crazy)

 A o face de oaie (making a pigs ear of something)

 A călca pe bec (you’ve done something wrong)

 Ai casa în pantă ? (suggesting that someone should close the door)

 A face din rahat bici (making a little go a long way)

 A avea un morcov în fund (you’re looking nervous)

A veni cu mâna în fund (not bringing a gift when you visit)

Foto: https://azimo.com/ro

Propoziția negativă

Propoziția interogativă

Propoziția exclamativă

Propoziția enunțiativă

Legenda Mărţişorului

Mărţişorul este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. La începuturi, acesta era reprezentat printr-o monedă, apoi s-a transformat în mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe o aţă.

Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.

De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roșu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea.

Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi drăgăstoase.

După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scoate şi se leagă de un pom roditor, pentru a face multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită.

Sursa: Internet

CEL sau CE-L

Folosirea semnul (:)

Comunicarea prin mimică

Felurile și formele comunicării

Cuvintele în comunicare

Ocaua lui Cuza de Dumitru Almaș

Cuza-Vodă obişnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând şi să se amestece prin norod. Dorea să afle el însuşi cum trăiesc cei mulţi. Aşa, într-o zi, şi-a pus căciulă şi suman ţărănesc, a luat două putini cu lapte acru şi s-a dus în târg la Galaţi. Pasămite, aflase Măria-sa că unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, aşa cum hotărâse o lege din acea vreme, şi căreia poporul îi spunea «ocaua lui Cuza». A căutat, deci, «ţăranul» să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit şi că vinde cu «ocaua mică”, iar nimeni nu-l putea prinde cu înşelăciunea.

– Jupâne negustor, nu-ţi iau bani, s-a tocmit «ţăranul» ci ne învoim ca la şase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn.

– Bine, a primit negustorul, clipind şmecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, «ocaua lui Cuza», şi-a măsurat laptele: douăzeci şi patru de ocale. A socotit că trebuie să plătească, în schimb, patru ocale de untdelemn.

– Caută să-mi masori drept, cu aceeaşi oca, a stăruit «ţăranul».

– Nu se poate, că-i plină de lapte. Îţi măsor cu asta! Şi a scos de sub tejghea altă oca.

– Păi, ocaua asta-i mai mică, a zis «ţăranul».

– Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca şi gata!

Atunci, «ţăranul» a scos căciula din cap, a lepădat sumanul şi s-a arătat în tunica albastră, cu epoleţi auriţi, ca un domnitor. Neguţătorul a înlemnit. De multă uimire a scăpat ocaua din mână.

– Ei, negustorule, mai zici şi-acum că nu te-am prins cu ocaua mică?

– Nu mai zic, măria-ta!… Iertare… milă prea bunule.
Cuza-Vodă a poruncit să-i lege de gât cele două ocale şi să-l poarte pe uliţi, să afle lumea că a căutat să înşele cumpărătorii.

 – Să ridice ocalele pe rând, să le arate lumii şi să spună tare cu care va vinde şi cu care n-are să mai vândă de-aici încolo.

Străjuit de slujitori domneşti, neguţătorul mergea pe uliţi, ridica ocaua mică şi striga cât îi ţinea gura:

– Cu asta, nu!

Apoi, ridica ocaua mare şi striga şi mai tare:

– Cu asta, da!

Şi aşa l-au plimbat slujitorii domneşti prin tot târgul: «Cu asta, nu!»… «Cu asta, da!»… Şi i-a fost de ajuns această plimbare ca să se facă om cinstit.

Sursa: Internet

Numele generic al locuitorilor unui oraș, țări sau continent

Continent - Țară – Regiune - Oraș	Numele generic al locuitorilor	Adjectivul
Abisinia - Etiopia	abisinian, abisinieni; abisiniană, abisiniene
Acadia	acadian, acadieni; acadiană, acadiene
Afganistan / Afghanistan	afganistan, afganistani / afghanistan, afghanistani; afgană, afgane / afghană, afghane
Africa	african, africani; africancă, africance	(dar limba africană!)
Akkad	akkadian, akkadieni; akkadiană, akkadiene
	*ALAMAN, alamani; alamană, alamane
Albania	albanez, albanezi; albaneză, albaneze
Alexandria - Egipt	alexandrin
Algeria	algerian, algerieni; algeriancă, algerience	(dar cafea algeriană!
Algonkin  (ținutul și tribul)	algonkin, algonkini;  algonkină, algonkine
Alicante	alicantin
Alsacia	alsacian, alsacieni;  alsaciană, alsaciene
America	american, americani; americancă, americance  *AMERINDIAN, amerindieni; amerindiană, amerindiene	(dar muzică americană!);
Andaluzia - Spania	andaluz
Andorra	andorran, andorrani; andorrană, andorrane
	*ANGLO-SAXON, anglo-saxoni; anglo-saxonă, anglo-saxone
Angola	angolez, angolezi; angoleză, angoleze
Antigua	antiguan, antiguani; antiguană, antiguane
ANZI – Munți în America de Sud	andin
Aquitania	aquitan, aquitani; aquitană, aquitane
	*ARAB, arabi;  arăboaică, arăboaice	(dar limba arabă!)
Aragonia - Spania	aragonez, aragonezi; aragoneză, aragoneze
	*ARAMEEAN, arameeni; arameeană, arameene
	*ARAUCAN, araucani; araucană, araucane ;
Argentina	argentinian, argentinieni; argentiniană, argentiniene
Armenia	armean, armeni; armeancă, armence	(dar limbă armeană!)
	*AROMÂN, aromâni; aromâncă, aromânce	(dar aromână ca idiom!)
Ascoli - Italia	ascolez
Asiria	asirian, asirieni;  asiriană, asiriene
	*ASIRO-BABILONIAN, asiro-babilonieni; asiro-babiloniană, asiro-babiloniene
Australia	australian, australieni; australiancă, australience	(dar zebra australiană!)
Austria	austriac, austrieci;  austriacă, austriece
Azerbaidjan	azerbaidjan, azerbaidjeni; azerbaidjană, azerbaidjene   sau azer, azeri, azeră, azere
	*AZTEC, azteci; aztecă, aztece
Belarus	belarus-bielorus
Belgrad – Serbia	belgrădean
Berlin – Germania	berlinez
Bolivia – America de Sud	bolivian
Bordeaux – Franța	bordelez
Boston – SUA	bostonian
Bruxelles – Belgia	bruxellez
Budapesta - Ungaria	budapestan
Bulgaria	bulgar
Burkina Fasso – Africa	burkinez
Burundi - Africa	burundez
Cairo – Egipt	cairot
Calabria - Italia	calabrez
Campania – Italia	campanian
Capitoliu – colină în Roma - Italia	capitolin
Capul Verde (insule în Africa)	capverdian
Cehia	ceh
Chișinău – Moldova	chișinăuan
Ciad – Africa	ciadian
Coasta de Fildeș - Africa	ivorian
Constantinopol	constantinopolitan
Coreea	coreean
Cracovia – Polonia	cracovian
Croația	croat
Florența – Italia	florentin
Gabon – Africa	gabonez
Gabrovo – Bulgaria	gabrovean
Galicia - Spania	galician
Galiția – Ucraina	galițian
Geneva – Elveția	genevez
Genova – Italia	genovez
Germania	german sau neamț	german
Grecia	grec
Guatemala – America Centrală	guatemalez
Guineea	guineean
Guineea-Bissau	guineobissuan
Guineea Ecuatorială	guineaecuatorian
Hawaii – SUA	hawaiian
Israel	israelit
Istanbul – Turcia	istanbulez
Jamaica – America Centrală	jamaican
Kazahstan	kazah
Kârgâzstan	kârgâz
Kiribati - insulele	kiribatian
Kosovo	kosovar (albanez) kosovit (sârb)
Lecce - Italia	talentin
Lesotho – Africa	lesothian
Liechtenstein	liechtensteinian
Londra – Anglia	londonez
Madagascar - Africa	malgaș
Madrid – Spania	madrilen
Maestricht - Olanda	maestrichtian
Malaysia - Asia	malaysian
Manchester – Anglia	mancun
Marshall – insulele	marshallez
Marsilia – Franța	marsiliez
Martinica – America Centrală	martinichez	martinican
Mauritania - Africa	mauritan-mauritanez
Mauritius - Africa	mauritinian
Milano – Italia	milanez
Monaco	monegasc
Moscova - Rusia	moscovit
Napoli	napoletan
Nazaret – Israel	nazarinean
Nicosia – Cipru	nicosian
NewFoundland (insulă) – Canada	newfoundlander
Oman – Asia	omanez
Palermo – Italia	palermitan
Palau	palauan
Papua-Noua Guinee	papua-neoguineean
Paris – Franța	parizian
Parma – Italia	parmegian
Perugia – Italia	perugin
Piacenza - Italia	piacentin
Peru	peruan
Portland – SUA	portlandian
Praga – Cehia	praghez
Prusia	prusac sau prusian
Qatar	qatarian
Roma – Italia	roman
România	român, români româncă, românce	românesc, românească
Rumelia – partea europeană a Turciei	rumeliot
Rusia	rus, ruși; rusoiacă, rusoaice	rusesc, rusească
Saint Kits şi Nevin – insule în Oceanul Pacific	kitsian
Saint Lucia	saint-lucian
Salamanca - Spania	salmantin
San Francisco – SUA	sanfranciscan
San Marino	sanmarinez
Seychelles (insule) – Africa	seychellez
Sierra Leone - Africa	sierraleonez
Siria	sirian
Slovacia	slovac
Slovenia	sloven
Sofia - Bulgaria	sofiot
Solomon (insule)	solomonian
Spania	spaniol
Tokyo – Japonia	tokiot
Toulon – Franța	toulonez
Toulouse – Franța	touloussan
Trinidad-Tobago - Africa	tobagoan
Țara de Foc (Argentina și Chile) – America de Sud	fuegian
Ungaria	ungur sau maghiar	maghiar
Zair (Congo belgian)  - Africa	zairez