De unde vine expresia „Tufă de Veneția”?

 Tufă de Veneția este numit un om ignorant, neștiutor, chiar prost în toată regula. Se pare că originea expresiei este strâns legată de vegetaţia oraşului situat în nordul Italiei.

Întrucât Veneția este construită pe apă, iar tufa (nume generic dat plantelor lemnoase – arbuști-, cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină) crește pe uscat, este practic imposibil de văzut o tufă în toată Veneția. În acest oraș, tufele lipsesc cu desăvârșire, la fel ca și creierul persoanei care primește o astfel de caracterizare. De aici vine înțelesul de prost al unui om care este complet lipsit de informații. Cu alte cuvinte, este „Tufă de Veneția”.

=================================================

Curiozități despre Veneția:

• Chiar dacă orașul are doar canale în loc de străzi, venețienii au șase denumiri distincte care se referă la străzi: rio, calle, fandamenta, campiello sau campo;
• Orașul a fost construit pe 118 insule unite de 400 de poduri. Anual, Veneția se scufundă cu câțiva centimetri în mare;
• Gondolele sunt folosite ca mijloc principal de transport în Veneţia începând cu anul 697;
• Cuvântul „Ciao” are origini veneţiene. Acesta este, de fapt, o prescurtare a expresiei „Sciavo vostro” („Sclavul dumneavoastră”);
• Orașul Veneția este supranumit „Orașul Măștilor” sau „Regina Adriaticii”;
• Prima ediție a Carnavalului de la Veneția a avut loc în anul 1162;
• În anul 1930, dictatorul Benito Mussolini a interzis definitiv Carnavalul de la Veneția. Tradiția a fost reluată în 1979.
  
  
  
  
  
• Există și un film românesc din anul 1977 regizat de către Petre Bokor care este intitulat „Tufă de Veneția”. Din distribuție nu lipsesc nume mari precum Octavian Cotescu, Ion Caramitru Florin Piersic, Marin Moraru, Toma Caragiu sau Dem Rădulescu.

De unde vine expresia „a freca menta”?

 Expresia „a freca menta” provine din cultura grecească. Se pare că în urmă cu sute de ani, în Grecia Antică, masa pe care se servea mâncarea era frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut. Obiceiul a pătruns repede în spațiul carpato-danubiano-pontic, întrucât existau multe familii cu rădăcini grecești la noi în țară. Totodată, multe familii de boieri români au adoptat obiceiul repede.

Responsabilitatea de a freca masa cu frunze de mentă le revenea slujitorilor. Aceasta era una dintre cele mai ușoare sarcini, spre deosebire de alte munci mai solicitante din gospodărie, cum ar fi căratul apei sau tăiatul lemnelor. Astfel, frecatul mesei cu mentă era considerată o muncă uşoară, iar cei care încercau să se sustragă de la muncile grele preferau să se ocupe cu asta pentru o vreme îndelungată, chiar dacă nu era necesar să aloce atâta timp acestei sarcini.

De aici și expresia ”a freca menta”, care s-a păstrat până în zilele noastre cu sensul de „a se sustrage de la muncă” sau „a fugi de muncă”. Odată cu trecerea timpului, familiile sus-puse au renunțat la mesele frecate cu mentă. Odată cu apariția fețelor de masă din material textil, acest obicei s-a pierdut. Expresia a rămas, însă, în limbajul colocvial.

Menta este una dintre plantele medicinale răspândite la nivel mondial. Din cele 25-30 de specii existente, șapte sunt în Australia, una în America de Nord și restul în Asia și Europa. Toate speciile de mentă sunt foarte aromate, dar cea mai populară dintre acestea este menta piperată. Numele de mentă vine din substantivul grecesc „míntha”.

Sursă: Internet

De unde vine expresia „Cuiul lui Pepelea”?

 Expresia „Cuiul lui Pepelea” face referire la un motiv ascuns cu ajutorul căruia cineva se amestecă în treburile altcuiva. Se poate spune că scopul final îl reprezintă luarea abuzivă a unui drept, legându-se de un pretext, prin punerea într-o situaţie stânjenitoare a celuilalt.

Pepelea este un personaj din creația populară, care și-a vândut casa moștenită de la părinți, însă și-a păstrat drept de proprietate asupra unui cui din perete. Drept urmare, acesta venea în fiecare zi să își pună căciula în cui, iar după aceea să o ia de acolo.

Bărbatul a ales să își vândă locuința din cauza faptului că era foarte sărac și a obținut o sumă frumoasă de bani de la o persoană bogată din sat. Pepelea a cerut ca un cui dintr-un perete să rămână în proprietatea lui, fiindcă fusese bătut acolo de unul dintre strămoșii săi. Numai că personajul nostru avea un motiv ascuns, el s-a asigurat astfel că are un pretext să vină și să plece din casă când are chef. Într-o zi bărbatul a venit și a agățat în cui o sacoșă plină cu diferite merinde: ceapă, brânză, slănină, usturoi, nişte murături şi n-a mai venit să o ia de acolo. După câteva zile produsele s-au stricat și au început să miroase urât, iar lumea din sat râdea de situația stânjenitoare a noului proprietar. Drept urmare, cumpărătorul nu a mai suportat situația respectivă și s-a mutat într-o altă localitate. În felul acesta Pepelea a rămas și cu banii și cu casa.

Personajul nostru principal provine dintr-un basm din care s-a inspirat şi scriitorul Vasile Alecsandri pentru piesa de teatru „Sânziana şi Pepelea”, unde eroul, după mai multe peripeţii, izbuteşte să se însoare cu o domniţă frumoasă foc, în pofida bogaţilor săi rivali.

Sursa: Internet